Trasee montane - clasificare

Unul dintre cei mai importanți factori de decizie înainte să alegi un traseu montan este gradul de dificultate. În România, hotărârea 77/2003 este cea care reglementează clasificarea traseelor, dar aceste criterii sunt prea puțin folosite de oamenii de munte. Suntem foarte diferiți, de aceea această clasificare nu este valabilă pentru toți oamenii de munte. Hai să vedem despre ce este vorba.

Traseele turistice montane din țara noastră sunt clasificate după câteva criterii.

1. Timpul de mers

Timpul de parcurgere al unui traseu montan variază în funcție de experiență și de pregătirea fizică. Dacă o persoană a parcurs un traseu într-un timp mai mare, nu înseamnă că este mai dificil, sau invers. Ce vezi pe indicatoarele turistice este durata medie estimată, un criteriu orientativ care depinde de fiecare om în parte.

Conform legii, timpul de mers se calculează astfel:

• pe teren plat şi pe pante mici, 4 km/h
• în urcuş, pe potecă amenajată, 350 m diferenţă de nivel/h
• în urcuş, pe potecă neamenajată, 250 m diferenţă de nivel/h
• în coborâre, pe potecă amenajată, 450 m diferenţă de nivel/h
• în coborâre, pe potecă neamenajată, 400 m diferenţă de nivel/h

Important de menționat, la fiecare oră de mers se adaugă 10 minute pentru odihnă.

2. Sezonalitatea

Legea spune că un traseu montan poate fi de primăvară, vară, toamnă și iarnă. Cum te ajută criteriul ăsta? Păi mai deloc. Pe munte poți experimenta toate anotimpurile într-o zi, indiferent de luna în care te afli. Vremea este foarte instabilă, vei avea parte de fenomene meteo instabile, fără nicio legătură cu anotimpul respectiv.

3. Gradul de dificultate

Tot conform legii, traseele pot avea 3 grade de dificultate:

• Grad mic - pentru trasee montane de 3-6 ore, cu o diferență de nivel cuprinsă între 300 și 700 de metri, pentru care nu este necesară o pregătire fizică specială.

Exemplu: Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura

• Grad mediu - pentru trasee montane de 4-8 ore, cu o diferență de nivel între 500 și 1000 de metri, pentru care este necesar un efort fizic susținut doar pe unele porțiuni din traseu și pentru care ai nevoie de orientare și o condiție fizică bună.

Exemplu: Cabana Garofița - Cerdacul Stanciului

Grad mare - pentru trasee montane de 5-9 ore, cu o diferență de nivel între 800 și 1500 de metri, care necesită efort fizic continuu, intens și pentru care ai nevoie de o condiție fizică foarte bună.

Exemplu: Curmătura Pietrei Craiului - Vârful La Om - Șaua Funduri

4. Nivelul de echipare

În lege apar niște denumiri confuze, care lasă loc de interpretare. Ce înseamnă ”echipament special”? Dar ”echipament special și complex”?

Fragment din lege:

”Traseele turistice montane se împart în:

- trasee montane care nu necesită echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfășoară pe poteci amenajate, drumuri forestiere și nu prezintă porțiuni accidentate;

- trasee montane care necesită echipament de drumeție de complexitate medie; acest tip de traseu se desfășoară pe poteci cu porțiuni accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu;

- trasee montane care necesită echipament de drumeție special și complex; acest tip de trasee se desfășoară pe poteci accidentate, puțin conturate și/sau pe porțiuni fără potecă, cu pante abrupte care necesită uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune.”

Până să te lămurești ce vrea să zică legea, poți să-ți faci propria clasificare, mult mai simplă, dar corectă și utilă, pentru a preveni evenimentele neplăcute. Începe cu trasee montane cât mai ușoare, în compania oamenilor cu mai multă experiență, de la care ai ce învăța. Cu timpul, vei ști exact care-i treaba cu clasificarea traseelor și vei alege cu ușurință tura care ți se potrivește cel mai bine.

Ghidul marcajelor turistice

Unde le întâlnești?

Momâile - grupuri de pietre în formă de piramidă folosite în zonele în care lipsește marcajul sau este insuficient

Sursa: calinhera.files.wordpress.com

Indicatoare de documentare - panouri de informare despre principalele atracții turistice din traseu

Indicatoare de traseu - sunt întâlnite pe plăci metalice de forma unei săgeți și indică sensul de parcurs și alte informații folositoare

• La noi în țara sunt 12 tipuri de marcaje montane, care rezultă din combinarea celor 4 simboluri (bandă, cruce, punct și triunghi) cu trei culori (roșu, galben și albastru) și sunt realizate pe fond alb.
• Traseele nemarcate sunt rezervate doar oamenilor de munte cu experiență. Ține cont de faptul că activitatea de salvare se va desfășura mult mai greu în caz de accident, iar multe zone sunt rezervații protejate.
• Timpul de pe indicatoare reprezintă o durată medie și e în strânsă legătură cu pregătirea fizică a turistului.
• Marcajele sunt aplicate în ambele sensuri de mers, la o distanță astfel apreciată încât să fie vizibil următorul semn.
• În poienile mari și în golurile alpine sunt amplasați stâlpi metalici pentru a  crește vizibilitatea.

• Marcajul este mai rar în zonele în care traseul este bine trasat și nu are ramificații.
• Multe marcaje montane au vopsea reflectorizantă, fapt ce te va ajuta să te orientezi pe timpul nopții.
• În zonele turistice în care se formează foarte des ceața, unele cabane folosesc un sistem de atenționare acustic sau vizual.
• Pe un traseu comun, care are semne diferite, vor exista toate marcajele, unul sub / lângă altul.

Bonus - cum te ajută marcajele forestiere?

• Banda verticală roșie - semnifică limita de parcelă. O vei întâlni pe un picior de munte care coboară la râu sau chiar pe lângă albia râului. Așa că, în caz că te vei rătăci, poți s-o urmezi, pentru că te va duce la civilizație.
• Două benzi orizontale roșii, separate de o bandă albă care înconjoară copacul, cu un număr alături - desparte două parcele alăturate (în apropiere se poate afla o bornă de piatră cu numărul parcelei) și o poți întâlni pe culme sau pe vale, pe malul râului.
• Litera H roșie - indică limita dintre două ocoale silvice, se întâlnește numai pe culme și separă două bazine hidrografice alăturate. Așa că, dacă ai un minim de cunoștințe despre zona respectivă, dacă vei urma semnul ”H” vei ști că te afli pe o culme care separă două râuri.

Acum că ai un răspuns complet la toate întrebările ești pregătit să alegi traseul cel mai bun pentru tine. Nu uita să cauți și compania potrivită! 🙂